Ne auzim "peste un an" :D
Urari, bla, bla!
O tulesc la party!
joi, 31 decembrie 2009
You'll never walk alone - partea a-II-a
Discutia era, asa cum am sperat despre postul de manager, dar de data asta principal al clubului. Mi s-a spus ca au apreciat cele doua talente pe care le-am promovat la Valencia. De asemenea mi s-a comunicat ca nu prea sunt bani. Sezonul mai mult decat slab al lui Rafa Benitez, care totusi a terminat pe locul 4, a adus o gaura mare in buget. Iesire din grupe a afectat multe calcule. Mi s-a spus ca nu vor fi deloc bani pentru transferuri. Sa ma descurc cu ce am.
M-am acomodat repede cu stilul de viata britanic. Limba o stiam la perfectie. Jucatorii la fel. Nu aveam cum sa nu cunosc lotul lui Liverpool.
Nu mi s-a dat mana libera in ceea ce priveste negocierile salariale. Mi s-a spus sa ma ocup doar de partea de antrenorat pana trece criza financiara.
La antrenamente remarc doi jucatori: Yossi Benayoun si Philipp Degen. Trag tare sa ma impresioneze. Asta ma bucura. Zilele se scurg si vine vremea meciurilor de pregatire. S-a perfectat un turneu in Coreea. Seongnam, Chunnam, Suwon si Ajou University sunt echipele pe care le va intalni Liverpool. „Niste ciurucuri” imi zic eu in gand, dar o victorie, un egal si doua infrangeri si la intoarcerea in Anglia aeroportul este pustiu. Niciun suporter. Mai si ploua. Ma gandesc daca nu cumva ma voi face de ras. Oricum daca e am sa cad de pe un cal mare: Liverpool. Pe scurt meciurile: 2-1 cu Seongnam mi-a placut. A urmat un egal urat 0-0 cu Chunnam. Deja incepeam sa ma ingrijorez. 0-0? Greu de digerat. 0-2 si 0-1 cu Suwon si Ajou University si nu-mi doream sa ma mai imbarc in avion.
Am cerut o intrevedere cu presedintele clubului si i-am explicat ca nu pot face fata in atac doar cu Torres. Imi mai trebuie o achizitie. Kuyt nu m-a impresionat. Voronin parca este Falemi, iar Babel era accidentat si nu mi-am putut da seama de forma lui. A intrat doar in ultimul meci. Mi s-a spus ca mai mult de 15 milioane de euro nu imi pot da. Sa ma descurc. Primul nume la care m-am gandit a fost Mutu. Cateva telefoane date si Adrian era prezentat pe Anfield. Fix 15,25 de milioane de euro. Negocieri la sange la care nu am participat dar am fost tinut la curent.
Boston United 2-0, Lorient 4-0 si Milan 0-0 au fost ultimele amicale din acest sezon. Mutu nu inscrisese in niciunul dintre meciuri. Asta nu-mi placea deloc. Ma si gandeam ce gandesc „cei de sus”. Important era ca totusi n-am mai pierdut. 0-0 cu Milan la meciul de prezentare a lotului mi-a placut. Era totusi vorba de AC Milan. Se anunta un inceput de sezon perfect. Meciuri contra unor echipe ca Wolves, Portsmouth, Birmingham sau Stoke ma bucuram. Puteam debuta in forta. Speram la macar 9 puncte din aceste prime 4 meciuri. Si mai ales, sa marcheze Mutu.
Sfarsit de august. Destul de frig. 30 de grade. Un Anfield aproape plin. Lumea astepta sa vada ce e cu Emi si Mutu. Oare vor urca pe Liverpool mai sus de locul 4? Simteam presiunea debutului. Eram nervos. Eu cand sunt nervos, mi se face frig. Incepusem sa tremur. Ies de la cabine. Sunt intampinat cu aplauze. 90.000 de palme ma aplauda. Este incredibil. Nu trec nici 5 minute si „You’ll never walk alone” se aude din 45.000 de piepturi. Ma uitam la stadion si nu stiam ce sa mai fac. Era un spectacol de nedescris. Uitasem si ce vroiam sa le zic jucatorilor.
Iata cu ce echipa doream sa atac acest campionat:
442
Portar: Pepe Reina
Fundas stanga: Fabio Aurelio
Fundas dreapta: Glen Johnson
Fundasi centrali: Daniel Agger si Jamie Carragher
Mijlocas stanga: Yossi Benayoun
Mijlocas dreapta: Steven Gerrard (capitan)
Mijlocasi centrali: Javier Mascherano si Lucas Leiva
Atacanti: Fernando Torres si Adrian Mutu
Pentru prima etapa fundasii mei centrali erau accidentati, asa ca au intrat Skrtel si Kyriakos. Nu aveam ce face. In rest echipa de baza.
Minutul 7 si gol Mutu! Tot el inscrie si in minutul 18. Torres in minutul 29, Gerrard in minutul 55 si apoi din nou Torres in minutul 61 si meciul e jucat. 5-0. Un debut excelent. Nici ca se putea mai bine.
3-2 cu Portsmouth (Mascherano 2 si Benayoun), 5-0 cu Birmingham (Aquilani, Benayoun, Gerrard si Mutu 2) si 1-0 cu Stoke (Gerrard) si aveam deja 12 puncte. Era incredibil! De remarcat Mutu si Benayoun!
Mi-am scos cravata de la gat, am aruncat-o pe pat, am luat o gura de whiskey si m-am trantit pe patul de hotel (nu imi cumparasem inca o casa in Liverpool). Am adormit imediat.
M-am acomodat repede cu stilul de viata britanic. Limba o stiam la perfectie. Jucatorii la fel. Nu aveam cum sa nu cunosc lotul lui Liverpool.
Nu mi s-a dat mana libera in ceea ce priveste negocierile salariale. Mi s-a spus sa ma ocup doar de partea de antrenorat pana trece criza financiara.
La antrenamente remarc doi jucatori: Yossi Benayoun si Philipp Degen. Trag tare sa ma impresioneze. Asta ma bucura. Zilele se scurg si vine vremea meciurilor de pregatire. S-a perfectat un turneu in Coreea. Seongnam, Chunnam, Suwon si Ajou University sunt echipele pe care le va intalni Liverpool. „Niste ciurucuri” imi zic eu in gand, dar o victorie, un egal si doua infrangeri si la intoarcerea in Anglia aeroportul este pustiu. Niciun suporter. Mai si ploua. Ma gandesc daca nu cumva ma voi face de ras. Oricum daca e am sa cad de pe un cal mare: Liverpool. Pe scurt meciurile: 2-1 cu Seongnam mi-a placut. A urmat un egal urat 0-0 cu Chunnam. Deja incepeam sa ma ingrijorez. 0-0? Greu de digerat. 0-2 si 0-1 cu Suwon si Ajou University si nu-mi doream sa ma mai imbarc in avion.
Am cerut o intrevedere cu presedintele clubului si i-am explicat ca nu pot face fata in atac doar cu Torres. Imi mai trebuie o achizitie. Kuyt nu m-a impresionat. Voronin parca este Falemi, iar Babel era accidentat si nu mi-am putut da seama de forma lui. A intrat doar in ultimul meci. Mi s-a spus ca mai mult de 15 milioane de euro nu imi pot da. Sa ma descurc. Primul nume la care m-am gandit a fost Mutu. Cateva telefoane date si Adrian era prezentat pe Anfield. Fix 15,25 de milioane de euro. Negocieri la sange la care nu am participat dar am fost tinut la curent.
Boston United 2-0, Lorient 4-0 si Milan 0-0 au fost ultimele amicale din acest sezon. Mutu nu inscrisese in niciunul dintre meciuri. Asta nu-mi placea deloc. Ma si gandeam ce gandesc „cei de sus”. Important era ca totusi n-am mai pierdut. 0-0 cu Milan la meciul de prezentare a lotului mi-a placut. Era totusi vorba de AC Milan. Se anunta un inceput de sezon perfect. Meciuri contra unor echipe ca Wolves, Portsmouth, Birmingham sau Stoke ma bucuram. Puteam debuta in forta. Speram la macar 9 puncte din aceste prime 4 meciuri. Si mai ales, sa marcheze Mutu.
Sfarsit de august. Destul de frig. 30 de grade. Un Anfield aproape plin. Lumea astepta sa vada ce e cu Emi si Mutu. Oare vor urca pe Liverpool mai sus de locul 4? Simteam presiunea debutului. Eram nervos. Eu cand sunt nervos, mi se face frig. Incepusem sa tremur. Ies de la cabine. Sunt intampinat cu aplauze. 90.000 de palme ma aplauda. Este incredibil. Nu trec nici 5 minute si „You’ll never walk alone” se aude din 45.000 de piepturi. Ma uitam la stadion si nu stiam ce sa mai fac. Era un spectacol de nedescris. Uitasem si ce vroiam sa le zic jucatorilor.
Iata cu ce echipa doream sa atac acest campionat:
442
Portar: Pepe Reina
Fundas stanga: Fabio Aurelio
Fundas dreapta: Glen Johnson
Fundasi centrali: Daniel Agger si Jamie Carragher
Mijlocas stanga: Yossi Benayoun
Mijlocas dreapta: Steven Gerrard (capitan)
Mijlocasi centrali: Javier Mascherano si Lucas Leiva
Atacanti: Fernando Torres si Adrian Mutu
Pentru prima etapa fundasii mei centrali erau accidentati, asa ca au intrat Skrtel si Kyriakos. Nu aveam ce face. In rest echipa de baza.
Minutul 7 si gol Mutu! Tot el inscrie si in minutul 18. Torres in minutul 29, Gerrard in minutul 55 si apoi din nou Torres in minutul 61 si meciul e jucat. 5-0. Un debut excelent. Nici ca se putea mai bine.
3-2 cu Portsmouth (Mascherano 2 si Benayoun), 5-0 cu Birmingham (Aquilani, Benayoun, Gerrard si Mutu 2) si 1-0 cu Stoke (Gerrard) si aveam deja 12 puncte. Era incredibil! De remarcat Mutu si Benayoun!
Mi-am scos cravata de la gat, am aruncat-o pe pat, am luat o gura de whiskey si m-am trantit pe patul de hotel (nu imi cumparasem inca o casa in Liverpool). Am adormit imediat.
miercuri, 30 decembrie 2009
You'll never walk alone - partea I
M-am gandit sa scriu o povestioara. Sper ca o sa va placa. E pe bucati :D
Azi, partea I:
Viata in Spania ma cam plictisea. Fugeam dintr-un colt in celalalt al tarii, trimis de conducere sa caut tinerele talente spaniole. Nu ma adaptasem. Nu stiam limba prea bine. Ajunsesem in Spania ca un adevarat capsunar, dar am zis ca nu mai pot continua asa. Mi-am luat camera de filmat si am luat la picior strazile din Valencia. Ma opream cum vedeam un meci de fotbal intr-o curte a unei scoli. Filmam si iar filmam. Dupa zeci de ore de filmat, m-am pus in fata computerului si am decis sa sortez imaginile. Doi pusti mi-au atras atentia. Am zis ca este cazul sa fac ceva cu viata mea si m-am dus la usa clubului Valencia. Surprinzator pentru mine am fost primit de un delalegat al clubului. Am prezentat caseta mea si am ramas cu speranta ca ma vor suna. Speram la un telefon dupa 2-3 saptamani. Am fost sunat in 2 ore. Nu-mi venea sa cred. Le-a placut ce gasisem. Nici nu mai stiu cate drumuri am facut apoi cu masina alergand din oras in oras trimis de club. Vizionam pusti dupa pusti. Ma plictiseam. Dar cautarile mele au dat rezultate si 2 dintre talentele descoperite de mine au debutat in Cupa Spaniei. Nu-mi venea sa cred ca ii vad imbracand tricoul primei echipe, chiar daca era vorba doar de un meci de cupa. Dar echipa merge prost. Era pe locul 9 in Primera si antrenorul a fost demis. Vestea m-a luat ca prin surprindere. Credeam ca il vor mai pasui. Din pacate nu a fost sa fie.
Ma trezeste un telefon. Este ora 3 dimineata.
- Buna dimineata, se aude de la calalalt capat al firului.
- Buna dimineata, zic eu rupt de somn si cascand de-mi crapau falcile.
- Sunt presedintele clubului Valencia si as dori sa vorbesc cu domnul Emi.
- Aaaa. Atat am reusit sa scot pe gura blocata in mijlocul cascatului.
- Cu domnul Emi, va rog.
- Buna sea ... dimineata. Eu sunt. O placere deosebita.
- Asemenea. Va rog sa veniti la mine la birou la ora 9. Multumesc. Noapte buna.
Convorbirea se intrerupe. Eu raman tampit. Ma da afara. Altceva nu poate fi.
Imi iau costumul de inmormantare si fata de priveghi si plec spre club. Pe scurt, scunt numit antrenor secund interimar. Antrenorul principal nu doreste sa vina cu echipa si clubul trebuie sa aduca pe cineva in locul celor plecati. Sezonul se termina cu Valencia pe locul 6. Uefa Europa League este la orizont si eu imi fac planuri de achizitii pentru sezonul european viitor. Cei doi jucatori adusi de mine, tinereii fac senzatie. Titularii ma privesc cu teama. Oare pe cine mai aduc de la echipa de juniori sa ii inlocuiasca?
Este iunie. Sunt pe plaja in Spania. Cumpar un ziar local. Titlu mare pe prima pagina „Antrenorul Valenciei este numit principal la Villareal”. O, nu. Mobilul era inchis si in camera de hotel. Vroiam sa ma odihnesc. Adio vacanta. Imi las sotia si fetita pe plaja. Le zic ca ma duc la hotel sa dau un telefon. Mi se comunica ca presedintele nu poate fi deranjat. Desigur ca imi fac bagajele si ma intorc la club. Adios vacanta. Si doar doua zile am stat
Nu reusesc sa dau de presedinte deloc. Noul antrenor a venit cu echipa lui si a trebuie sa plec de la club.
Nu trec decat doua saptamani si primesc un alt telefon.
- Buna ziua.
- Buna ziua.
- Domnul Emi?
- Da. Cu ce va pot fi de folos.
- Sun din partea clubului Liverpool. Presedintele clubului ar dori sa ia cina cu Dvs. Sa discute ceva important. Puteti ajunge maine? V-am facut deja rezevare la avion pentru maine la ora 11.
- - - to be continued - - -
Azi, partea I:
Viata in Spania ma cam plictisea. Fugeam dintr-un colt in celalalt al tarii, trimis de conducere sa caut tinerele talente spaniole. Nu ma adaptasem. Nu stiam limba prea bine. Ajunsesem in Spania ca un adevarat capsunar, dar am zis ca nu mai pot continua asa. Mi-am luat camera de filmat si am luat la picior strazile din Valencia. Ma opream cum vedeam un meci de fotbal intr-o curte a unei scoli. Filmam si iar filmam. Dupa zeci de ore de filmat, m-am pus in fata computerului si am decis sa sortez imaginile. Doi pusti mi-au atras atentia. Am zis ca este cazul sa fac ceva cu viata mea si m-am dus la usa clubului Valencia. Surprinzator pentru mine am fost primit de un delalegat al clubului. Am prezentat caseta mea si am ramas cu speranta ca ma vor suna. Speram la un telefon dupa 2-3 saptamani. Am fost sunat in 2 ore. Nu-mi venea sa cred. Le-a placut ce gasisem. Nici nu mai stiu cate drumuri am facut apoi cu masina alergand din oras in oras trimis de club. Vizionam pusti dupa pusti. Ma plictiseam. Dar cautarile mele au dat rezultate si 2 dintre talentele descoperite de mine au debutat in Cupa Spaniei. Nu-mi venea sa cred ca ii vad imbracand tricoul primei echipe, chiar daca era vorba doar de un meci de cupa. Dar echipa merge prost. Era pe locul 9 in Primera si antrenorul a fost demis. Vestea m-a luat ca prin surprindere. Credeam ca il vor mai pasui. Din pacate nu a fost sa fie.
Ma trezeste un telefon. Este ora 3 dimineata.
- Buna dimineata, se aude de la calalalt capat al firului.
- Buna dimineata, zic eu rupt de somn si cascand de-mi crapau falcile.
- Sunt presedintele clubului Valencia si as dori sa vorbesc cu domnul Emi.
- Aaaa. Atat am reusit sa scot pe gura blocata in mijlocul cascatului.
- Cu domnul Emi, va rog.
- Buna sea ... dimineata. Eu sunt. O placere deosebita.
- Asemenea. Va rog sa veniti la mine la birou la ora 9. Multumesc. Noapte buna.
Convorbirea se intrerupe. Eu raman tampit. Ma da afara. Altceva nu poate fi.
Imi iau costumul de inmormantare si fata de priveghi si plec spre club. Pe scurt, scunt numit antrenor secund interimar. Antrenorul principal nu doreste sa vina cu echipa si clubul trebuie sa aduca pe cineva in locul celor plecati. Sezonul se termina cu Valencia pe locul 6. Uefa Europa League este la orizont si eu imi fac planuri de achizitii pentru sezonul european viitor. Cei doi jucatori adusi de mine, tinereii fac senzatie. Titularii ma privesc cu teama. Oare pe cine mai aduc de la echipa de juniori sa ii inlocuiasca?
Este iunie. Sunt pe plaja in Spania. Cumpar un ziar local. Titlu mare pe prima pagina „Antrenorul Valenciei este numit principal la Villareal”. O, nu. Mobilul era inchis si in camera de hotel. Vroiam sa ma odihnesc. Adio vacanta. Imi las sotia si fetita pe plaja. Le zic ca ma duc la hotel sa dau un telefon. Mi se comunica ca presedintele nu poate fi deranjat. Desigur ca imi fac bagajele si ma intorc la club. Adios vacanta. Si doar doua zile am stat
Nu reusesc sa dau de presedinte deloc. Noul antrenor a venit cu echipa lui si a trebuie sa plec de la club.
Nu trec decat doua saptamani si primesc un alt telefon.
- Buna ziua.
- Buna ziua.
- Domnul Emi?
- Da. Cu ce va pot fi de folos.
- Sun din partea clubului Liverpool. Presedintele clubului ar dori sa ia cina cu Dvs. Sa discute ceva important. Puteti ajunge maine? V-am facut deja rezevare la avion pentru maine la ora 11.
- - - to be continued - - -
marți, 29 decembrie 2009
Imbecilitate
M-am mutat la etajul 1. Cum caram eu de saci de la masina de mobila spre apartament, ma intalnesc cu un mos. Imi zice ala "Sa nu folositi liftul". Ii zic "Bine". Dupa vreo 10 minute iar iese din casa si imi zice acelasi lucru. Ii zic ca am doar saci cu haine si lucruri usoare. Nu am mobila de carat. Stiti care a fost replica lui? "Stati la 1 si nu platiti liftul, asa ca nu trebuie sa il folositi".
Am ramas :|
Cum e posibil asa ceva? O data in viata car si eu ceva si am nevoie de lift. Nu il folosesc ca nu l-am platit? Dar daca aveam o problema la un picior si nu puteam sa urc pe scari? Ma cara el in carca? Ca, desigur, nu puteam sa folosesc liftul ca nu il platesc.
De la o varsta, senilitatea e in floare.
Am ramas :|
Cum e posibil asa ceva? O data in viata car si eu ceva si am nevoie de lift. Nu il folosesc ca nu l-am platit? Dar daca aveam o problema la un picior si nu puteam sa urc pe scari? Ma cara el in carca? Ca, desigur, nu puteam sa folosesc liftul ca nu il platesc.
De la o varsta, senilitatea e in floare.
sâmbătă, 26 decembrie 2009
Wish list 2010 - movies
Iata cam ce as vrea sa vad in 2010:
Salt
Everybody’s Fine
Old Dogs
Brothers
The Road
Wonderful World
Greenberg
The Last Station
French Gigolo
Leap Year
Nine
Made For Each Other
Saint John of Las Vegas
Brooklyn’s Finest
The Paranoids
The Lovely Bones
Grown Ups
Crazy On the Outside
Cop Out
It’s Complicated
Death At a Funeral
Robin Hood
Iron Man 2
Hot Tub Time Machine
The Imaginarium of Doctor Parnassus
Frozen
Furry Vengeance
Youth In Revolt
Extraordinary Measures
Knight and Day
Salt
Everybody’s Fine
Old Dogs
Brothers
The Road
Wonderful World
Greenberg
The Last Station
French Gigolo
Leap Year
Nine
Made For Each Other
Saint John of Las Vegas
Brooklyn’s Finest
The Paranoids
The Lovely Bones
Grown Ups
Crazy On the Outside
Cop Out
It’s Complicated
Death At a Funeral
Robin Hood
Iron Man 2
Hot Tub Time Machine
The Imaginarium of Doctor Parnassus
Frozen
Furry Vengeance
Youth In Revolt
Extraordinary Measures
Knight and Day
vineri, 25 decembrie 2009
Versurile ma strang in prostia lor
Versuri mai proaste ca astea nu am vazut niciodata.
Andra - Ramai Cu Mine
Hai sa analizam.
Noaptea ma strange? De aici constatam ca noaptea e un model nou de chiloti.
Ma arunca intr-un sarut amar? Daca e vorba de chiloti si sarut inseamna ca ne referim la chiloti comestibili. Kinky!
Ziua ma frange? Adica ziua este o bata cu care sunt lovit? Are lumina? Aaa clar e vorba de o lanterna grea cu care sunt lovit peste mufa.
Deci sa refacem versurile:
Noaptea ma strange...in tacerea ei...
Si ma arunca iar intr-un sarut amar
Ziua ma frange...cu lumina ei...
Si imi apare in gand...ultimul tau cuvant...
Andra - Ramai Cu Mine
Hai sa analizam.
Noaptea ma strange? De aici constatam ca noaptea e un model nou de chiloti.
Ma arunca intr-un sarut amar? Daca e vorba de chiloti si sarut inseamna ca ne referim la chiloti comestibili. Kinky!
Ziua ma frange? Adica ziua este o bata cu care sunt lovit? Are lumina? Aaa clar e vorba de o lanterna grea cu care sunt lovit peste mufa.
Deci sa refacem versurile:
Chilotii comestibili ma strang ... in tacerea lor ...
Si ma arunca iar intr-un sarut amar.
Lanterna ma pocneste peste mufa ... cu lumina ei ...
Si imi apar pe jos ... ultimii mei dinti necariati.
Sarbatori fericite!
Sarbatorile cand vin sa va fie cosul plin, sa aveti pe saturate, casa plina, sanatate, punga sa geama de bani, mult noroc si La Multi Ani! Emi
joi, 24 decembrie 2009
Abonați-vă la:
Postări (Atom)