Clisee

De ce oamenii, de generatii sunt niste perversi, niste prefacuti, niste mincinosi, niste fatarnici?

1. - Esti ok?
- Da. Sunt bine. (desi esti ranit).
Este asa de greu sa spui "Sunt ranit, dar nu foarte rau. Imi revin". Dar nu. E bine sa fii macho. Sa strangi din dinti si, la urmatorul colt al cladirii, cand nimeni nu te vede sa scuipi sange in palma.

2. Sefu: - E ok? Iti place ceea ce faci?
Tu: - Da sefu. Imi place mult.
Nu mai bine ii zici ca ai un job de kko si ca il urasti? Da. Aici am exagerat. Dar poti sa spui ca se poate si mai bine, dar o sa incerci mai mult. Nu. Tu trebui sa ii arati ca esti super pregatit si nimic nu te doboara.

3. Ea: - Nu-i asa ca nu m-am ingrasat?
Tu: - Da dragostea mea. Arati minunat. Ca o caprioara.
Nu mai bine ii zici ca a mai pus ceva pe ea dar slabeste ea? Mda. Iar am exagerat. Ii poti spune ca nu s-a ingrasat, dar inca o saptamana de bicicleta la sala nu strica.

4. Parintii: - Cum vi se pare copilul nostru?
Noi: - Aaaa. E foarte frumos. Si destept. Ai vazut ce mimica inteligenta a luat cand a zis "Ngu"?
Ce e fratilor asa de greu sa le ziceti ca au un copil oribil? A. Deci iar am exagerat? Da. Ok. Aici nu prea ai cum sa ii zici ca e urat. Daca nevestei ii poti spune ca a mai pus pe ea, sefului ca jobul e cam naspa, sau prietenei ca nu esti ranit, parintilor nu ai cum sa le spui ca au un copil urat cu crengi. E condamnarea la moarte a relatiei dintre voi. Nu or sa te mai sune niciodata si te vor ocoli la orice petrecere. E ca si cum le-ai spune ca le doresti sa le moara copilul.

Si exemplele pot continua in asa fel incat sa contureze caracterul imperfect al omului. De aia sunt eu pe pamant. Ca sa fac diferenta.