Hampden Park din Glasgow este plin ochi. Cu 1 luna inainte de inceperea meciului nu mai erau bilete decat la peluze. Glasgow este plin de steaguri rosii si albe. Lumea nu striga decat „You'll never walk alone” si „Campeones”. La conferinta de presa cu o zi inainte de inceperea meciului, cei doi capitani, Raul Gonzales si Steven Gerrard si-au dat mana si si-au urat "succes" reciproc. Doi maestri ai jonglarii balonului rotund, amandoi cu un caracter exceptional.
Si ziua cea mare a sosit. Strazile sunt pustii. Meciul a inceput. Pub-urile si restaurantele sunt pline ochi. Stadionul freamata. Steevie G. trebuie sa invinga galaxia madrilena. Titlul luat cu 3 zile in urma in Premier League nu mai conteaza acum. Suporterii trebuie sa duca echipa din orasul Beetlesilor spre un nou succes european. Si arbitrul fluiera inceputul partidei. Va fi va fel de memorabila ca finala impotriva milanezilor?
Este minutul 14 si Benayoun ia mingea la picior si avanseaza pe partea stanga. O centrare la intamplare in careu. Surprinzator Gerrard este acolo. O lovitura puternica de cap si GOL! 1-0 pentru Liverpool. Al 15-lea gol stagional al lui Stevie G.
Minutul 24. Fabio Aurelio primeste mingea de la vesnicul muncitor Benayoun si centreaza in careu. Torres este cel cautat. Torres se inalta, dar mingea il depaseste si ajunge la Gerrard. Portarul este pacalit. Iesise pe centrare. Gerrard nu face decat sa impinga mingea in poarta cu fruntea. O simpla formalitate. Cat sange rece intr-un asemenea moment. Alti jucatori poate s-ar fi repezit sa loveasca mingea cu piciorul. Nu si experimentatul Steven Gerrard. 2-0. Jumatate din stadion este redus la tacere. Suporterii madrileni din spatele portii lui Casillas isi pun mainile in cap. Totul este terminat?
Este minutul 42. Gerrard mangaie mingea pe partea dreapta. Incearca sa il dribleze pe Drenthe. Reuseste si intra in careu. Steven lobeaza mingea peste aparare cautandu-l pe Fernando Torres. Metzelder sare la cap cu Torres si il tranteste in careu. Penalty! Din nou dezamagire in spatele portii lui Casillas. Metzelder primeste cartonasul galben de la arbitru. Mascherano isi aranjeaza mingea. Este linistit. Poate prea linistit. In piciorul lui sta concretizarea victoriei. La 3-0 totul este terminat pentru Real Madrid. Macherano isi ia avant. Se indreapta spre minge. Pepe Reina, la cealalta poarta se intoarce spre suporterii englezi din spatele portii lui. Nu se poate uita in directia portii adverse. Se uita la suporterii lui. Maini in aer si strigate de bucurie. Yes! striga el de bucurie. Este si golul lui. 3-0.Meciul este jucat.
Pauza. Se intra la cabine cu intrebarea urmatoare in mintea tuturor: Liverpool a intors un 3-0 impotriva lui AC Milan. Acum au ei 3-0. Deja acest scor devine acum atat de periculos.
Este minutul 67 si Kaka, de pe partea stanga intra in mijloc dribland tot ce intalneste. Se strecoara printre Lucas si Mascherano de parca ei ar sta pe loc. Pasa pe jos la intalnire catre Cristiano Ronaldo si gol! 3-1 si madrilenii incep sa spere. Dusmanul de moarte din anii trecuti ai englezilor, cel mai scump transfer din lume, Cristiano Ronaldo ii supara iarasi. Nu mai scapa de el? Kaka ia repede mingea din poarta si fuge spre mijlocul terenului. Se pregatesc de asaltul la poarta lui Pepe Reina. Minutele trec si Lucas si Mascherano sunt retrasi in aparare. Fortareata Liverpool este pregatita. Cheia este la Emi. Pana si Mutu vine sa il blocheze pe Kaka. Minutele se scurg si pasele spaniolilor se duc numai in picioarele englezilor.
Este minutul 90. 2 minute de prelungire. Nu mai e timp de nimic. Spaniolii renunta la lupta. Le mai trebuiesc 2 goluri. Agger si Carragher urca in atac. Sunt pe val. Bara Lucas Leiva! Iker Casillas repune mingea din coltul careului. Se aude fluierul arbitrului. Nebunie pe stadion. Liverpool este din nou campioana Europei. Stevie G. cade la pamant cu fata in sus. Priveste cerul scotian. Nu o sa il uite. Este din nou fericit. Pe banca Emi sta impietrit. Toti topaie si se felicita. El parca nu intelege ce se intampla. Lumea il bate pe umar, ii intinde mana, dar degeaba. Nu stie cum sa reactioneze. Scouterul de acum un an de la Valencia este acum campionul Europei. Cand, cum, de ce, cat, spre ce. unde, de unde, de unde pana unde? Cand Manuel Pellegrini vine si ii intinde mana, el se ridica. Este felicitat de cel mai bun antrenor din Spania din sezonul trecut. Se uita din tribuna la meciul Valencia-Villareal si se gandea "Ce antrenor. Un maestru. Cum a reusit el sa creeze aceasta Villareal incredibil de frumoasa." Manuele Pellegrini il felicita pe el. El l-a invins pe Pellegrini. Greu de crezut. Dar real. Oare ce este acum la Liverpool? Oare sticlele de bere se desfac? Oare lumea tipa? Cine mai doarme in noaptea asta in orasul Beatles-ilor? Nimeni.
Raul il ridica de pe terenul ud de la ploaie pe Steven Gerrard si il felicita. Schimb de tricouri intre cei doi capitani si o bataie pe spate a lui Stevie. Raul pleaca invins din corida scotiana. Dupa ce spaniolii sunt medaliati, este randul celor de la Liverpool sa urce treptele catre seful UEFA, Michel Platini. Cat de lung a fost drumul madrilenilor, atat de scurt a fost cel al cormoranilor. Sareau cate doua trepte. Isi doreau cupa! Sunt premiati unul cate unul. Emi ajunge si el in dreptul sefului UEFA. Michele Platini il ia de ceafa si ii spune cateva cuvinte. Probabil ii vor ramane in minte mult timp de-acum inainte. Se apropie momentul in care Stevie va primi medalia. Capitanul este ultimul premiat, dar si primul care va atinge cupa magica.
Toti ochii sunt indreptati spre Steven Gerrard. Este momentul lui. Vasul Liverpool a scufundat flota galactica spaniola. El a fost pana in ultima clipa la carma vasului. Nici cand Cristiano Ronaldo a patruns pe vas, el nu a abandonat carma.
Cupa ii este inmanata de francez. Se uita la ea, o pupa si o ridica in aer. Stadionul explodeaza. Acasa in Anglia lumea urla. Nimeni nu doarme. Sau daca cineva a adormit, acum nu mai este cazul sa bata in teava. Nu are motive. Toata lumea se imbulzeste sa sarute cupa. Romanul Mutu printre ei. Este campion! Si el. Si el. Si el! Intr-o parte pe umerii lui Emi stau bratele lui Michel Platini. Se bucura. Topaie. Mai stim noi cine topaia la aflarea unei vesti In sfarsit Emi zambeste. Un moment ciudat este surprins de camerele de filmat. Presedintele UEFA il ciupeste pe Emi. Oare el l-a rugat? Stai linistit, Emi. Liverpool este campioana! Nu mai trebuie sa te ciupesti. Nu este un vis. Defapt este un vis devenit realitate.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu